miercuri, 12 august 2009
Icoanele Maicii Domnului - IV -
Abia începând cu sec. XI Maica Domnului a început să apară reprezentată cu coroană, în chip de Împărăteasă şi Stăpânitoare. Totuşi, acest tip se răspândeşte chiar mult mai târziu, în sec. XIV în arta sârbă, sub influenţa ceremonialului de la curtea bizantină. Compoziţia se intitulează « Stătut-a Împărăteasa » sau « Împăratul Împăraţilor » şi are la bază citatul din Psaltire »Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele tale ; din palate de fildeş cântări de alăută te veselesc ; fiice de împărat întru cinstea Ta. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată »(Ps. 44, 10-11). [...] Dacă în arta bizantină clasică hainele simple ale Maicii Domnului subliniau mai ales smerenia, ascultarea şi toate celelalte virtuţi proprii Născătoarei de Dumnezeu, în cazul Maicii Domnului Împărăteasă se arată fără tăgăduire slava şi puterea ei în Împărăţia Cerului, ca Stăpânitoare şi Împărăteasă a cerului şi a pământului.[...] mai târziu, această înfăţişare de Împărăteasă s-a răsfrânt şi asupra icoanelor clasice, adică Odighitria şi Eleusa. Astfel, păstrându-se poza canonică a Maicii şi a Pruncului, s-au schimbat numai hainele Maicii, din smerite şi sărace în coroană de Împărăteasă şi Stăpânitoare cu sceptrul în mână, adică din istorice în metaforice. O astfel de Odighitria binecunoscută la noi este icoana Maicii Domnului « Prizri na smirenie »(Caută la smerenia).
Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000
Surse icoane :
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/08/25/acatistul-sfantului-acoperamant-al-maicii-domnului/
http://www.toaca.md/?&ziar_id=32
Icoana din Paraclisul de la Mănăstirea Neamţ
Icoanele Maicii Domnului - III -
Maica Domnului cu Pruncul pe piept 
"Oranta" din Rusia
"Oranta" de la Arnota
Tipul Oranta este întâlnit încă în catacombele romane, în care se numărau aproximativ 150 de figuri ale sfinţilor şi ale Maicii Domnului în rugăciune. Totuşi mai târziu, icoanele care o înfăţişează pe Maica Domnului singură au devenit tot mai rare, locul lor fiind preluat de icoanele Maicii cu Pruncul. În arta timpurie o găsim pe Maica Domnului reprezentată atât în chipul unei tinere patriciene, cu capul descoperit, cât şi al unei matroane acoperite cu mofor. Acest tip mai poate fi văzut şi ca fragment al scenei Înălţării Domnului, dar şi ca o parte a icoanei Deisis, în care Maica Domnului îşi înalţă mâinile în rugăciune către Hristos. În această icoană, Maica Domnului este îmbrăcată în haine simple din epoca sa, cu capul acoperit de un mofor roşu sau cafeniu. Arareori ea poate avea o coroană peste mofor, care sugereaza virtuţile ei. Din aceeaşi categorie face parte şi compoziţia Maicii Domnului înconjurată de sfinţi , în care ea este reprezentată cu o mână îndreptată în sus, iar în alta ţinând un papirus, pe care este scrisă o rugăciune de felul: “Doamne, Dumnezeule, ia aminte la glasul rugăciunii mele, pentru ca eu mă rog pentru lume”[...] şi în acest tip Maica Domnului este reprezentată atât în toată mărimea, cât şi bust.[...]
Tot din tipul Oranta fac parte şi icoanele Maicii Domnului cu mâinile înălţate în rugăciune şi cu Pruncul Emanuil pe piept sub formă de medalion, cum este cea din absida soborului Sf. Sofia(1040). Pentru prima oară icoanele Maicii Domnului cu Pruncul pe piept se întâlnesc în catacombele romane din Agnia(sec. IV-V).
Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000
Surse icoane :
http://www.crestinortodox.ro/manastirea-arnota/f8097-manastirea-arnota-maica-domnului-oranta
http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/71228-pelerinaj-in-rusia
Icoanele Maicii Domnului - II -
Tipul Eleusa(Mângâietoarea) s-a dezvoltat mai ales în arta târzie bizantină şi în arta rusă timpurie şi este o tamificaţie a tipului Odighitria. Caracteristica principală a acestui tip este tratarea plină de lirism a pozei: Maica Domnului Îl strânge pe Prunc în braţe, lipindu-L de obrazul său. Se cunosc variante atât în picioare cât şi şezând, în toată mărimea sau bust. Pruncul poate să stea atât în partea dreaptă cât şi în stânga.
Cea mai cunoscută icoană de tip Eleusa este icoana Maicii Domnului de la Vladimir. Istoria susţine că ea a fost adusă în Rusia din Constantinopol în anul 1131 cneazului Mstislav, de unde a fost dusă în 1155 de către Andrei Bogolobski în soborul Adormirii din Vladimir, iar mai apoi a fost dusă în Moscova. Poporul credincios atribuie această icoană Apostolului Luca, totuşi, ea este doar o reproducere după una din acele icoane iniţiale pictate de Sfântul Evanghelist, care coboară în timp până la perioada vieţii Maicii Domnului.
Icoana, cu sobrietatea şi simplitatea proprii stilului bizantin, este expresia frumuseţii desăvârşite, atât lăuntrice, cât şi fizice. « Vrând să izvodească un chip al frumuseţii absolute şi să arate în mod vădit îngerilor şi oamenilor puterea artei Sale, Dumnezeu a făcut-o într-adevăr pe Maica prea-frumoasă. A reunit în ea frumuseţile parţiale, pe care le-a împărţit celorlalte făpturi, şi a făcut-o obştească podoabă a tuturor fiinţelor, văzute şi nevăzute, sau mai curând, a făcut din ea un amestec al tuturor desăvârşitelor împliniri dumnezeieşti, îngereşti şi omeneşti ; o frumuseţe sublimă care împodobeşte cele două lumi, ridicându-se de la pământ la cer, trecând chiar dincolo de acesta din urmă »(Sf. Grigorie Palamas, In dormitionem, P. G. 157, 468).
Există părerea că, fiind contemporană Maicii Domnului, icoana de la Vladimir reproduce chipul istoric al Preasfintei Fecioare. Maica îndurerată strânge la obrazul său Pruncul, prevăzând patimile viitoare şi moartea Lui pe cruce pentru neamul omenesc.
Mama poartă peste rochie moforul, care-i învăluie capul, brodat cu un şiret preţios şi împodobit cu trei stele , una deasupra frunţii şi celelalte două pe umeri – semnul dogmatic al veşnicei feciorii. Dintr-o parte şi alta a capului se scriu literele MpθY.
Atunci când Maica Domnului este înfăţişată în roşu(de obicei în compoziţiile Patimilor Mântuitorului), se subliniază maternitatea ei, iar în albastru, fecioria şi năzuinţa către Dumnezeu[...].
Din acelaşi tip mai fac parte icoanele « Dulcea sărutare » [Glycophiloussa] şi cele care surprind mângâierea reciprocă a Maicii şi a Pruncului. Poziţia Pruncului este jucăuşă, ceea ce este exprimat prin poziţia neobişnuită a călcâiului(întors), iar unele chiar Îl înfăţişează pe micul Mântuitor mişcându-Şi mâinile şi picioarele, ridicându-Se în braţele Maicii. Capul Maicii Domnului este plecat spre Prunc.
Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000
Surse icoane :
http://www.toaca.md/?&page=archive&ziar_id=34&article_id=276
http://www.nistea.com/intrebari-raspunsuri/icoana-maica-domnului.htm
Icoanele Maicii Domnului - I -
Maica Domnului de la Neamţ
Kazanskaya
"Our Lady Odigitria. Pimenovskaya"
Odigitria(secolul XV, copie după un original de la Mănăstirea Iviron)
Primele icoane ale Maicii Domnului Biserica le atribuie pictorului şi doctorului, evanghelistului Luca. După Cincizecime, acesta a pictat trei icoane : una aparţine tipului « Eleusa »(Mângâietoarea), în care se înfăţişează mângâierea reciproca a Pruncului şi a Maicii. A doua icoană este de tip « Hodighitria »(Călăuzitoarea », unde şi Pruncul şi Născătoarea sunt reprezentaţi frontal, într-o poză gravă şi măreaţă. În acest tip se subliniază mai ales dumnezeirea Pruncului Hristos. A treia icoană, probabil, o înfăţişa pe Maica Domnului fără Prunc. Datele despre ea sunt foarte încurcate. Cel mai probabil, această icoană o înfăţişa pe Maica Domnului în rugăciune către Hristos, după tipul icoanelor Deisis. Cercetătorii susţin că ar exista 21 de icoane copii după icoanele Evanghelistului Luca, totuşi nimeni nu confirmă că s-ar fi păstrat vreun original.
Pe drept cuvânt, icoanele Maicii Domnului sunt considerate centru al iconografiei ortodoxe. Cu toate că cultul Maicii Domnului s-a întărit oficial relativ târziu(sec. V), de aici ia naştere toată gândirea iconică şi imaginea Mariei cu Pruncul este pentru iconografia ortodoxă ca şi soarele în jurul căruia se învârt celelalte planete, căci ea înfăţişează cel mai bine restabilirea armoniei pierdute dintre om şi Dumnezeu – esenţa mântuirii noastre. Nu în zadar icoanele Maicii Domnului cu Pruncul sunt cele mai numeroase în iconografia ortodoxă.
Cultul Maicii Domnului la început s-a dezvoltat mai ales în aria siro-egipteană, unde era simţită influenţa imaginilor Izidei cu pruncul Gorom. De fapt,[...] fiecare popor atribuia chipului reprezentat caracteristici proprii culturii şi obiceiurilor sale ; astfel, am văzut că romanii o reprezentau coafată şi împodobită cu cercei, iar constantinopolienii au pus începutul reprezentării Maicii Domnului în slavă, îmbrăcată în haine regale, după modelul hainelor de la curtea din Constantinopol. Imagini ale Maicii Domnului...se întâlnesc frecvent în arta catacombelor romane, totuşi aici Maica Domnului este prezentă mai mult ca personaj al scenei închinării magilor sau în rugăciune. După hotărârile sinoadelor de la Calcedon şi Efes, cultul Maicii Domnului s-a întărit în Constantinopol, unde în 458 din Ierusalim a fost adus moforul Maicii Domnului.
[...] iconografia a stabilit trei tipuri iconografice principale : Odighitria – Călăuzitoarea ; Eleusa – Mângâietoarea ; şi cel de-al treilea, din specia Oranta – care o înfăţişează pe Maica Domnului în rugăciune. De la aceste trei tipuri iconografice se ramifică toate celelalte icoane ale Maicii Domnului.
Tipul Odighitria(Călăuzitoarea) este poate cel mai popular în arta bizantină şi, evident, unul din cele mai vechi. Se cunosc două compoziţii timpurii : reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul în mâna stângă, în picioare sau stând pe tron. Expresia atât a Maicii cât şi a Pruncului este gravă şi autoritară şi amândoi sunt reprezentaţi frontal. În acest tip iconografic Pruncul numaidecât binecuvintează şi ţine în mână papirusul-Evanghelie, subliniindu-se dumnezeirea Lui. Tradiţia explică denumirea de « Călăuzitoarea » prin faptul că o icoană de acest fel a dus pe orbi în biserică. Totuşi, deşi a existat o astfel de întâmplare, denumirea are mai degrabă un conţinut dincolo de acesta, acela de Călăuzitoare a neamului omenesc către Dumnezeu, ca una care s-a făcut « pod între Dumnezeu şi oameni », după cum este cântată în lirica ortodoxă.
În arta catacombelor romane din secolul III – IV întâlnim trei tipuri ale Maicii Domnului şezând : Maria ţine Pruncul drept în faţa sa ; al doilea, în care Pruncul se află în partea stângă ; şi al treilea, în care Maica Domnului îl ţine pe Prunc pe genunchi. Acesta din urmă este cel mai apropiat de tipul Odighitriei şezând. Tipul s-a răspândit în arta bizantină timpurie[...] Mai târziu apar variantele Odighitriei bust, de la brâu în sus, care se răspândesc mai cu seamă începând cu secolul al X-lea, devenind prototipul principal al Odighitriei. Din acest tip fac parte şi icoanele Maicii Domnului « Kazanskaia » şi De la Neamţ(România)
Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000
http://orthodoxincense.com/liturgicalitems.html
http://visualrian.com/images/item/163358
http://history-of-macedonia.com/wordpress/2008/04/10/sun-of-vergina-a-greek-symbol/
http://savatie.wordpress.com/2008/11/03/din-minunile-icoanei-maicii-domnului-de-la-neamt/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
