Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

luni, 11 mai 2009

Bietul om sub vremi... Zorii dictaturii comuniste în România - Politica « şurubului strâns »



Fragmente dintr-o scrisoare a lui Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat şi al Mariei Brateş, către sora sa, Pia, şi cumnatul său, Mihai Fărcăşanu.

14 martie 1948, [Bucureşti]

` [...]Aici s-au schimbat atât de multe de când aţi plecat, încât nu ştiu bine cu ce şi cum să încep relatările mele, mai ales ca ne-am blazat de la un timp de toate neajunsurile şi vicisitudinile posibile.. Nici humorul nu mai constituie o supapă. Stai, taci (a început să se tacă semnificativ, chiar între şase ochi), înghiţi în sec toate înjurăturile, epuizate, de altminteri, de mult[...]

Azi, după ce şurubul politic s-a strâns la maximu(cu prigoana sălbatică dusă împotriva ţărăniştilor, cu scoaterea lui Tătărăscu şi a lui Pătrăşcanu din guvern, cu abolirea monarhiei), a început şurubul în plan economic şi cultural. În plan economic, sub forma unor impozite ca pe vremea fanarioţilor şi a altor angarale, care de altminteri i-au dat mamei multe insomnii în ultima vreme, mai ales că ne-a căzut pleaşcă, tocmai acum, şi achitarea taxelor de moştenire la succesiunea tatei. Ne-am descurcat numai cu greu, trebuind să sacrificam unul din Luchieni, un Tonitza şi cărţi din bibliotecă. De altminteri, ca un simptom, magazinele cu obiecte de artă şi cărţi în consignaţie au apărut ca ciupercile în oraş. Bineînţeles, totul chilipir.

În plan cultural, şurubul este cel mai proaspăt aplicat. S-a luat dreptul de editare tuturor editurilor particulare. Nu se mai publică decât autori cu cărţi “pe linie”. Toţi scriitorii sunt obligaţi, pe vară, să facă un stagiu de « muncă obştească » pentru « iniţiere în fabrici ». Printr-o stranie coincidenţă, abolirea monarhiei a coincis cu începerea campaniei de răsturnare a mitului Arghezi în poezie, campanie dusă chiar de Scânteia.(În prezent, Arghezi, care este şi grav bolnav de o anemie cerebrală, nu mai are dreptul să publice nimic şi este interzis în librării). De asemenea, Călinescu, deşi politiceşte aparent cu ei, este vehement atacat public şi în presă pentru aşa-zisul « idealism hegelian » al poziţiilor sale de critic şi istoric literar. Şerban Cioculescu agonizează moralmente ţinânde anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită şi mai palidă, de Christ în suferinţă, Teodorenii, de asemenea puşi la index, o duc târâş-grăpiş.

Eu, bineînţeles, nu mai ajung să public nimic. N-am reuşit nici măcar să fiu reintegrat « onorific » înapoi la facultate »[...] Cine ştie, poate că la toamnă voi reuşi să obţin o catedră, deşi este extrem de greu din cauza vămilor politice care ţi se impun.

Adesea ne este dor du beau vieux temps, în noţiunea căruia intraţi bineînţeles şi voi. Ni se pare foarte departe în trecut, dar totodată sperăm, încă, să fie foarte aproape în viitor. Vă îmbrăţişez cu dorul cel mai cald,

Dinu

Surse imagini:

Familii istorice

Vila « Florica »


Criptele de la

« Florica »( lângă Piteşti)


Capela familiei Bratianu


Informaţii despre familia Brătianu :

http://www.ccbratianu.ro/index.php?option=com_frontpage&Itemid=1

Se prăbuşea o lume...




O scrisoare a Mariei Pillat-Brateş către fiica sa, Pia, şi sotul acesteia Mihai Fărcăşanu,

refugiaţi în Anglia după război

22 ianuarie 1948, Bucureşti

Dragii mei,

E aşa de mult de când nu mai ştiu nimic de voi ! Îmi închipui ce îngrijoraţi trebuie să fi fost când aţi aflat despre debarcarea lui Mihai[Referire la Regele Mihai al României, silit de guvernul comunist condus de Petru Groza să abdice la 30 decembrie 1947]. Aici toată populaţia a fost consternată şi plângea. Ce e mai oribil e toată campania de defăimare a întregii dinastii, începând cu Carol I : cursuri în şcoli în acest sens, la radio etc. Acum suntem cu toţii în emoţia recensământului de populaţie, construcţii şi proprietăţi agricole, care va avea loc pe ziua de 25 ianuarie. Se zvoneşte că va trebui să-ţi alegi un domiciliu fie la oraş, fie la ţară, unde ai proprietate – că nu vom mai putea călători dint-un loc în altul. Că cei epuraţi sau comprimaţi(şi sunt sute de mii, din care face parte şi Dinuţ[Dinu Pillat]) vor fi întrebuinţaţi la munci obligatorii – chiar şi femei care nu au o funcţie fixă ; cu impozitele pe care le-au pus, au nenorocit pe toată lumea. Liber-profesioniştii(avocaţi, scriitori, medici etc.) trebuie să plătească un impozit pe 10 ani în urmă ! Servitorii – pe 2 ani în urmă[până] şi muncitorii la vie sau la ţară trebuie să plătească un impozit. Pe capital, pe venit, pe care nu-l ai-, cred că în curând şi pe aerul pe care-l respirăm vom avea de plătit.

Oamenii au ajuns să-şi dorească să nu mai posede nimic, ca să se liniştească. Bietul tata ! Cu cât merg lucrurile mai prost, cu atât mă consolez cu ideea că nu mai e pe pământ şi parcă sunt mulţumită că-l ştiu la adăpost de această viaţă chinuită. În literatură nu se mai publică nimic, decât ce e tendenţios şi de propagandă, după noua lege a baroului nu se ştie câţi avocaţi vor mai avea dreptul să pledeze. Cel puţin dacă cei de jos şi ţăranii ar fi mulţumiţi ! E o nemulţumire generală, dar tot sperăm într-o intervenţie din afară, care se lasă mult aşteptată şi dorită ! Îmi pare aşa de rău de Dinu, pentru postul lui de asistent. Călinescu, profesorul lui, a vrut să-l ia ca asistent onorific şi s-a protestat, deoarece e rudă cu Brătienii !

Cum o mai duceţi ? Cu toate greutăţile, pe care îmi închipui că le aveţi, mulţumesc zilnic lui Dumnezeu că v-a ajutat să plecaţi şi să ajungeţi cu bine într-o ţară liniştită şi liberă. Vă îmbrăţişăm toţi cei din casă cu tot dorul şi dragostea noastră,

Muni


Sursa imaginii: www.evz.ro/.../
Fotografia Koinonia: Interior de la Vila Florica, a familiei Bratianu.

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Luni[Fapte 10, 1-16; In. 6, 59-69]. Atunci când Domnul a înfăţişat învăţătura despre Taina Trupului şi a Sângelui, făcând-o condiţie de neocolit a părtăşiei cu El şi izvor al vieţii veşnice, “mulţi dintre ucenicii Lui au plecat de la El.” Prea de minune li s-a părut această lucrare a nemărginitei milostiviri a lui Dumnezeu faţă de noi şi lipsa lor de aplecare spre minune i-a rupt de Domnul. Domnul a văzut asta şi totuşi, gata fiind a se lăsa răstignit pentru mântuirea tuturor, n-a socotit cu putinţă să micşoreze sau să înlăture minunea.. Atât de trebuincioasă este ea în iconomia mântuirii noastre! Cu toate că i-a părut, fireşte, rău, i-a lăsat să se depărteze de la Dânsul în bezna necredinţei şi pierzării; ba chiar şi celor doisprezece aleşi le-a grăit cu acest prilej: “Nu vreţi să plecaţi şi voi?”, arătându-se gata să le dea drumul şi lor de nu se vor pleca înaintea Tainei. De aici reiese că a fugi de minune este acelaşi ;ucru cu a fugi de Domnul Mântuitorul, iar cel ce întoarce spatele minunii e ca şi cum ar pieri. Să ia aminte cei ce se îngrozesc numai când se pomeneşte de minuni! Şi aceştia vor avea de întâmpinat o minune pe care nu o vor mai putea tăgădui: moartea, iar după moarte – judecta. Dar dacă această recunoaştere le va mai folosi la mântuire, numai Dumnezeu ştie.

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Luni[Fapte 10, 1-16; In. 6, 59-69]. Atunci când Domnul a înfăţişat învăţătura despre Taina Trupului şi a Sângelui, făcând-o condiţie de neocolit a părtăşiei cu El şi izvor al vieţii veşnice, “mulţi dintre ucenicii Lui au plecat de la El.” Prea de minune li s-a părut această lucrare a nemărginitei milostiviri a lui Dumnezeu faţă de noi şi lipsa lor de aplecare spre minune i-a rupt de Domnul. Domnul a văzut asta şi totuşi, gata fiind a se lăsa răstignit pentru mântuirea tuturor, n-a socotit cu putinţă să micşoreze sau să înlăture minunea.. Atât de trebuincioasă este ea în iconomia mântuirii noastre! Cu toate că i-a părut, fireşte, rău, i-a lăsat să se depărteze de la Dânsul în bezna necredinţei şi pierzării; ba chiar şi celor doisprezece aleşi le-a grăit cu acest prilej: “Nu vreţi să plecaţi şi voi?”, arătându-se gata să le dea drumul şi lor de nu se vor pleca înaintea Tainei. De aici reiese că a fugi de minune este acelaşi ;ucru cu a fugi de Domnul Mântuitorul, iar cel ce întoarce spatele minunii e ca şi cum ar pieri. Să ia aminte cei ce se îngrozesc numai când se pomeneşte de minuni! Şi aceştia vor avea de întâmpinat o minune pe care nu o vor mai putea tăgădui: moartea, iar după moarte – judecta. Dar dacă această recunoaştere le va mai folosi la mântuire, numai Dumnezeu ştie.

Două chipuri de unire cu Dumnezeu



Aceste două chipuri de unire cu Dumnezeu au fost minunat înfăţişate de înţeleptul Sirah, care grăieşte despre înţelepciune – adică însuşi harul mântuitor al lui Dumnezeu – astfel: ...umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi –l strâmtorează, şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale. Şi iarăşi se va întoarce drept la el, şi-l va veseli, şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale.(Isus Sirah 4, 18-20)
...umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite – se poartă cu el cu asprime, fără milostivire, cu stricteţe şi cu o părută lipsă de dragoste; şi-l înfricoşează şi –l strâmtorează – frica de a fi părăsiţi de Dumnezeu şi de a fi răpuşi de necontenitele ameninţări ale viclenilor vrăjmaşi. Sf. Diadoh spune că harul este asemenea mamei “care depărtează puţin copilul de la sânul său, dacă se poartă cu neorânduială cu regulile alăptării, ca speriat de niscai oameni cu feţe urâte ce stau împrejur, sau de niscai fiare, să se întoarcă cu frică multă şi cu lacrimi la sânul maicii.”(ibidem, p. 86)
şi-l chinuieşte cu învăţătura sa – îl va ţine multă vreme în această stare de călăuzire aspră şi neştiută; Sf. Macarie spune că harul lucrează neştiut, pe multe şi felurite căi , şi le rânduieşte pe toate după marea sa înţelepciune şi după măsura şi nevoile omului, îngăduind să treacă printr-o mulţime de ispite şi tainice încercări ale minţii(Sf. Macarie Egipteanul, Omilii..., p. 129), şi tot aşa.
până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările saleharul îl călăuzeşte până la treapta pe care el se dovedeşte pe deplin ispitit şi lămurit în focul încercărilor şi învederat ca fiind statornic în bine. Sf. Macarie spune că atunci când, după încercări nenumărate, voinţa se arată bineplăcută lui Duhului Sfânt şi vreme îndelungată se dovedeşte răbdătoare şi neşovăielnică; când sufletul lucrează întru totul fără să alunge Duhul Sfânt în vreun fel, ci conlucrează cu harul spre împlinirea poruncilor, vine şi clipa în care:
iarăşi se va întoarce drept la el- adică pe faţă, ca după o îndelungată despărţire. Atunci, după spusa Sf. Macarie, “ lucrarea harului se arată desăvârşită întru el”(ibidem) şi el se face fiu după har al lui Dumnezeu; sau, potrivitSf. Diadoh, harul îi luminează toată firea printr-o oarecare simţire mai adâncă, făcându-se în întregime lăcaş al Duhului Sfânt – lumina feţei lui Dumnezeu(vezi Psalmul 4, 6). Hristos şi Tatăl Său vin la el şi Îşi fac locaş la el(vezi Ioan 14, 17)
şi-l va veseli. Si se va bucura inima voastră, zice Domnul, bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi(Ioan 16, 22). Împărăţia lui Dumnezeu este bucurie in Duhul Sfânt(Romani 14, 17). Lumina care străluceşte în om, zice Sf. Macarie, pătrunde adânc în toate mădularele lui, încât el, cu totul răoit în această dulce şi negrăită simţire, este străin de sine din pricina revărsării nestăvilite a dragostei dumnezeieşti şi a tainelor pe care le contemplă.[...]
şi îi va descoperi lui cele ascunse ale saleadâncurile dumnezeieştii înţelepciuni, contemplarea Sf. Treimi Căreia i se cuvine toată slava şi închinăciunea, iconomia mântuirii, modul de dobândire a mântuirii, taina virtuţii şi a păcatului şi, în general, toată rânduiala cea dumnezeiască a lucrurilor, aşa cum este arătată în amănunt de Sf. Isaac Sirul în Epistola sa către Sf. Simeon.[...]
Această cunoaştere desăvârşită este rodul venirii harului care răpeşte duhul în acel veac al fericirii şi-l face să privească la frumuseţile de acolo”(Sf Macarie, op. cit., p. 320). Sf. Duh ia vălul de pe suflet , îl răpeşte în lumea ce va să vie şi-i arată toate tainele cereşti cele minunate şi negrăite.”(Ibidem, p. 345-347)

Sf. Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumeniţa, 2008, p. 215-218)